Un cuvânt cât o jumătate de suflet
23.05.2024
Absența cuvantului tau
Este ca îmbrățisarea pe care mama nu i-a dat-o nou-născutului
Ca așteptarea primului sărut de către un adolescent
Uitat într-un parc rătăcitor
Pe o bancă a sentimentelor.
Trecutul mi-e obiect de tortură
Prezentul mi-e încercare de a trăi
Și viitorul reușită de a te putea simți.
Normal că nu-mi ști gândurile dulci
Căci am fost zdrobită de o stea căzătoare
Și închisă într-o constelație din care tu voiai sa-mi ghicești dorințele.
După o lungă perioadă în care nu am putut să ating pământul umed, înverzit
Am zburat de-a lungul unei adunări de nori cutremurători
În încercarea de a nu mă prăbuși într-un câmp de flori de vară.
Ce m-ar fi salvat din impasul mirosului de petale ale unui suflet înjumătățit?
Ce m-ar fi făcut să scap dintr-o iarbă cu țepi de gânduri adormite?
O bancă a sentimentelor
Dintr-un parc regăsit
În care unui adolescent i s-a mângâiat viața prin primul sărut,
O îmbrățișare a mamei care a liniștit nou-născutul
Și primirea cuvântului tău.
Cuvântul unui adolescent care mi-a înjumătățit sufletul.