Două mișcări de aripi
11.12.2023
Mă-ntristez de propria-mi tristețe
a omului care acum două mișcări de aripi
era un nod din șirul infinit
atât de dur legat,
dar atât de mic și neînsemnat.
Însă el nu știa că nu trebuie
să aștepte pe cineva
ca să-l dezlege.
Nu am încercat să-mi dezleg sufletul
să-l las să inspire aerul încrederii
și să dea o dată din aripi.
Înainte,
spuneam că n-ar ajunge niciunde
Însă,
sufletul meu a crezut în mine,
spre deosebire de frica mea
de a mai crede în el.
Și așa,
a ajuns să facă a doua mișcare de aripi,
iar eu m-am regăsit în marea tristețe
Al cărei stăpân nu mai eram.
Prezentul mă aduce într-un moment
în care,
prin două mișcări de aripi,
am reușit să mă numesc din nou suflet
și să cred iarăși
că orice nod poate fi dezlegat
și că orice tristețe poate avea un sfârșit.
Că orice om se poate regăsi
Și că orice eu are un drum .
Un șir infinit.
Purtat de două mișcări de aripi.