Dorința unui ecou de primăvară
22.11.2023
Un gând.
O șoaptă în suflet.
Un zgomot.
Nu simți că e același lucru?
Nu simți că mi se îneacă inima atunci când gândesc, când mi se șoptește sau când mă sperie un zgomot?
De fapt,
mă gândesc că tu nu îi mai șoptești sufletului meu și,
în schimb,
ecoul lipsei tale face un zgomot care șterge
orice șoptire care m-a încălzit.
Oare tu îmi simți ecoul?
Oare mai ești aici, pe sufletul meu?
Căci el este atât de apăsat, dar totuși nu vrea să recunoască.
Căci el este atât de călcat, dar el vrea să se ridice.
Să pășească din nou în lume.
A și uitat cum e să mergi pe pământ
Căci eu eram prea ocupată
Să mă gândesc
Cum o să-ți primesc șoptirea caldă
Care o să mă facă să strig.
Și eu să provoc un ecou.
Un ecou al unei flori de primăvară.
Nu un ecou al unei ploi de iarnă în care nu sunt fulgi care să mă aline.
Nu ecoul lipsei tale.
Nu ecoul tău.